Parohia Sfântul Apostol Andrei din Bragadiru este o parohie tânără, înfiinţată în anul 2008, prin strădaniile preotului paroh Nicolae Dorin Gheorghe, care, începând cu anul 2007, s-a îngrijit ca terenul actual, în suprafaţă de 1.315 mp, să fie donat Arhiepiscopiei Bucureştilor, urmând ca mai apoi, în 2008, la data de 10 mai, să înceapă lucrările de construire a bisericii din lemn cu hramul Sfântului Apostol Andrei.
La data de 30 noiembrie 2008, biserica a fost sfinţită de către PC Părinte Protoiereu Macovei Romica, înconjurat de un sobor de preoţi din vecinătatea parohiei, având binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Deşi vremea era foarte rece, biserica s-a dovedit neîncăpătoare pentru mulţimea care a venit să aducă rugăciune Sfântului Românilor.
Tot la data de 30 noiembrie 2008, în curtea bisericii noastre a fost aşezată şi piatra de temelie a bisericii din zid ce urmează, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, a se construi. Se intenţionează şi aducerea unor sfinte moaşte spre ajutorul şi mângâierea credincioşilor.
Lângă biserica de lemn s-a înălţat o frumoasă clopotniţă cu 3 clopote, care în zile de sărbătoare cheamă din ce în ce mai mulţi creştini la sfintele slujbe.
Biserica actuală este de lemn. Pictura din biserică este în stil bizantin, conform Sfintelor Canoane ale Bisericii. Slujbele sunt deosebite, preot fiind Părintele Dorin Nicolae. La strană, răspunsurile sunt date de fratele părintelui, Mihai.
La fiecare Sfântă Liturghie, aici impresionează numărul mare de tineri şi de copii. Cu multă evlavie, copiii sunt împărtăşiţi săptămânal cu Trupul şi Sângele Domnului, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci.
Acces: linia RATB 438, staţia PECO, microbuze care pleacă la câteva minute sau maşina personală, pe Şoseaua Alexandriei (Prelungire Calea Rahovei).

Pentru rugăciunile Sfântului Tău Apostol Andrei, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 6, versetele 25-34)